Zilele acestea s-au împlinit doi ani de când lucrez la o nouă traducere a Noului Testament, după originalul grecesc. Încetul cu încetul, mă apropii și eu, ca și colegii care lucrează la EDCR, de finalul traducerii. Ei sunt cu un pas înainte, făcând ultimele verificări înainte de tipărire. Eu mai am o singură carte mare de tradus, Apocalipsa, și vreo patru epistole foarte scurte. Sper ca până la sfârșitul lunii ianuarie 2019 să ajung și eu la linia de sosire.
În februarie, cu ajutorul Tatălui, voi veni în România unde voi rămâne trei luni, pentru a continua cu introducerea trimiterilor și pentru a avea întâlniri regulate cu comitetele traducerii TSBR (Comitetul de revizuire literară și Comitetul pastoral). Ne-am propus ca până la sfârșitul anului 2019 să și tipărim Noul Testament TSBR. Așadar, cu voia Celui de sus, anul 2019 va aduce credincioșilor din Romania două traduceri noi ale Noului Testament.
În ultimele 2-3 săptămâni am tradus Epistola către evrei și vă supun spre examinare capitolul 12. Am ales ca mostra ce v-o ofer să fie din acest capitol, întrucât am găsit aici câteva diferențe notabile între traducerea mea și traducerea Cornilescu (VDC sau VDCC). Rămâne să le descoperiți și dumneavoastră. Câteva precizări, însă, înainte de a vă oferi textul amintit:
- Rețineți faptul că multele și amplele note de subsol vor fi publicate numai într-o ediție specială a acestei traduceri, destinată studenților, pastorilor și cunoscătorilor de limbă greacă, și eventual într-o ediție online. În ediția liturgică, aceste note vor fi drastic reduse în ce privește numărul și natura lor.
- Rețineți că textul pe care vi-l ofer mai jos nu a trecut prin „furcile caudine” ale celor două comitete. Este „fresh”, cum a ieșit de la traducător.
- Ofer această mostră, așa cum am făcut și cu altele, pentru feedback. Apreciez efortul celor care își vor face timp să citească textul de mai jos (inclusiv notele) și să-mi scrie apoi 2-3 rânduri, sau mai multe, cu impresiile, sugestiile și … corecturile de rigoare.
EPISTOLA CĂTRE EVREI
Capitolul 12
Disciplina administrată de Dumnezeu
1 Astfel dar, și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară cu atâta ușurință[1], și să alergăm cu stăruință în cursa[2] ce ne stă înainte, 2 privind țintă la Cel ce a inițiat și va desăvârși credința noastră, adică la Isus, care, pentru[3] bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, a disprețuit rușinea și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Gândiți-vă bine[4] la Cel ce a îndurat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine[5], pentru ca nu cumva să vă descurajați, slăbind în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge împotriva păcatului 5 și ați uitat sfatul care vi se adresează ca fii:
„Fiul Meu, nu lua cu ușurință[6] pedeapsa[7] Domnului[8],
nici nu te descuraja când ești mustrat de El!
6 Căci Domnul îl pedepsește pe cel pe care-l iubește,
Și «biciuiește»[9] pe orice fiu pe care-l primește[10].”[11]
7 Răbdați pentru îndreptarea[12] voastră![13] Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește? 8 Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsa de care toți[14] au parte, atunci sunteți copii născuți din desfrâu[15], și nu fii! 9 De altfel, noi i-am avut pe părinții noștri după trup care ne pedepseau[16] și, totuși, i-am respectat; oare nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui duhurilor și să trăim? 10 Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum li se părea lor că este bine, dar Dumnezeu ne pedepsește spre binele nostru, ca să fim părtași la sfințenia Lui. 11 Orice pedeapsă nu pare să fie, pe moment, o bucurie ci, dimpotrivă, întristare. Mai târziu, însă, ea aduce celor care au fost instruiți prin ea rodul dătător de pace al dreptății.
12 De aceea, întăriți-vă mâinile sleite de puteri și genunchii fără vlagă![17] 13 Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, așa încât piciorul[18] șchiop să nu se scrântească[19], ci mai degrabă să fie vindecat.
Avertizare împotriva respingerii harului lui Dumnezeu
14 Urmăriți cu toți pacea și sfințenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Vegheați ca nimeni să nu fie lipsit de harul lui Dumnezeu; ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune să dea lăstari, să vă tulbure și, prin aceasta, mulți să fie întinați. 16 Vegheați să nu fie între voi vreun desfrânat sau profanator[20] ca Esau, care, în schimbul unei mâncări, și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că, mai târziu, când a dorit să obțină binecuvântarea ca moștenire[21], a fost respins; căci n-a găsit loc de pocăință[22], deși a căutat binecuvântarea[23] cu lacrimi.
18 Voi nu v-ați apropiat de un munte[24] care putea fi atins și care este cuprins de foc[25], nici de negură, nici de beznă, nici de furtună, 19 nici de sunetul unei trâmbiței, nici de răsunetul cuvintelor la auzul căruia cei care l-au auzit s-au rugat să nu li se mai spună[26] niciun cuvânt. 20 (Căci nu puteau suferi ceea ce li se poruncise: „Chiar dacă o fiară se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre!”[27] 21 Atât de înfricoșătoare era priveliștea încât Moise a zis: „Sunt îngrozit[28] și tremur.”) 22 Ci voi v-ați apropiat de Muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui Viu, de Ierusalimul ceresc, de miriadele de îngeri adunați la sărbătoare, 23 de adunarea întâilor născuți care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu – Judecătorul tuturor, de duhurile celor drepți ajunși la desăvârșire, 24 de Isus – Mijlocitorul[29] noului legământ și de sângele stropirii care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveți grijă ca nu cumva să-L respingeți pe Cel care vorbește. Căci dacă n-au scăpat cei care L-au refuzat pe Cel ce i-a înștiințat[30] pe pământ, cu atât mai puțin vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce ne înștiințează din ceruri, 26 al Cărui glas a zguduit atunci pământul. Acum, însă, El a promis, zicând: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul”[31]. 27 Acest „încă o dată” înseamnă schimbarea[32] lucrurilor clătinate, ca lucruri create, așa încât să rămână doar cele ce nu se clatină. 28 De aceea, fiindcă primim o Împărăție care nu se clatină, să avem în suflet o mulțumire[33] prin care să-i aducem lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și teamă, 29 fiindcă Dumnezeul nostru este, de asemenea, foc mistuitor![34]
[1] 12:1 Câteva mss conțin: păcatul care ne distrage cu atâta ușurință. Eroarea este probabil una involuntară, având în vedere asemănarea dintre cele două cuvinte, εὐπερίστατον (text) și εὐπερίσπαστον (variantă).
[2] 12:1 Sau lupta, întrecerea.
[3] 12:2 Sau în locul bucuriei (Gr. ἀντί,).
[4] 12:3 Gr. ἀναλογίσασθε, o formă imperativă a verbului ἀναλογίζομαι, a reflecta profund, a gândi analogic. Gândind la propriile suferințe prin analogie cu suferințele lui Isus, credinciosul poate fi încurajat și întărit în încercările prin care trece.
[5] 12:3 Unele mss importante conțin: o împotrivire așa de mare, față de ei înșiși (εἰς αὐτούς). Cu toată atestarea excelentă de care beneficiază această variantă, dificultatea pe care o introduce în text o descalifică, favorizând lecțiunea εἰς ἑαυτὸν, față de Sine.
[6] 12:5 Gr. ὀλιγωρέω, a trata cu ușurință, a subestima. Vezi BDAG 703, s.v. ὀλιγωρέω.
[7] 12:5 Termenului παιδεία, disciplină, se referă la măsurilor luate de părinți în vederea creșterii copiilor lor și include atât instruirea (i.e. reguli) cât și disciplinarea, în orice formă a acesteia (mustrare, ceartă, pedeapsă de orice fel). În context, cu excepția v. 7a, termenul se referă la pedeapsă.
[8] 12:5 Genitivul „Domnului” trebuie înțeles ca un genitiv subiectiv, Domnul fiind Cel care administrează disciplina.
[9] 12:6 Gr. μαστιγόω, a biciui, a bate cu nuiaua. Verbul este folosit aici cu sensul general de a pedepsi.
[10] 12:6 Sau îl acceptă.
[11] 12:5-6 Prov 3:11-12
[12] 12:7 Sau pentru buna voastră creștere. Termenul παιδεία are sensul de instruire, bună creștere, îndreptare, corectare, disciplinare.
[13] 12:7 Sau Voi răbdați pentru îndreptarea voastră, în cazul în care verbul ὑπομένετε este tradus ca un indicativ prezent.
[14] 12:8 În context, adjectivul „toți” se referă la creștini.
[15] 12:8 Sau bastarzi, copii nelegitimi.
[16] 12:9 Lit. i-am avut ca îndreptători pe părinții noștri după trup. Modificat din rațiuni stilistice.
[17] 12:12 Is 35:3
[18] 12:13 Gr. τὸ χωλὸν. Articolul la neutru (τὸ) indică faptul că nu este vorba de o un om șchiop, ci de un picior șchiop.
[19] 12:13 Sau să nu se abată din drum. Verbul ἐκτρέπω are atât sensul de a se abate, cât și un sens medical: a se disloca, a se scrânti (vezi BDAG 311, s.v. 1 și 2). În context, fiindcă verbul este pus în contrast cu „a vindeca”, el trebuie înțeles ca având sensul tehnic de a se disloca, a se scrânti. Singura dificultate cu această traducere constă în faptul că adjectivul „drepte” (Gr. ὀρθὰς) care modifică substantivul „cărări” nu se referă la cărări nivelate, care ar putea preveni scrântirea piciorului, ci la cărări drepte în sens liniar (= fără curburi).
[20] 12:16 Gr. βέβηλος, unul care calcă în picioare, adică profanator. Esau este un exemplu clasic de profanator care, pentru o mâncare, a renunțat la sanctitatea dreptului de întâi născut.
[21] 12:17 Lit. când a dorit să moștenească binecuvântarea. Modificat din rațiuni stilistice.
[22] 12:17 Sau n-a găsit loc de schimbare a hotărârii (tatălui său); or n-a reușit să schimbe hotărârea …
[23] 12:17 Pronumele „pe ea” (αὐτήν) a fost înlocuit cu referentul său gramatical, „binecuvântarea”, pentru claritate. În unele traduceri, pronumele αὐτήν este asociat cu pocăința, rezultând traducerea: căci n-a găsit loc de pocăință, deși a căutat-o cu lacrimi. Este adevărat că acest pronume se află în text mai aproape de cuvântul „pocăință” decât de „binecuvântare”, dar asocierea lui „pocăința” conduce la o dublă absurditate, fiindcă: 1) Esau nu a căutat pocăința, ci binecuvântarea; 2) a căuta pocăința cu lacrimi înseamnă a găsi pocăința.
[24] 12:18 Lit. de ceva care putea fi atins. Unele mss conțin: de un munte (Gr. ὄρει) dar acest cuvânt este preluat din v. 22. Faptul că ὄρει apare în aceste mss când înainte de verb, când după verb, este un semn că termenul a fost adăugat mai târziu de copiști.
[25] 12:18 Sau de un foc învăpăiat.
[26] 12:19 Lit. adauge. Modificat din rațiuni stilistice.
[27] 12:20 Exod 19:12. Textus Receptus adaugă: sau străpunsă cu o săgeată. Adăugirea este făcută în baza textului din Exod 19:13, dar fără suport în mss.
[28] 12:21 Deut 9:19
[29] 12:24 Cuvântul „Mijlocitor” este folosit aici cu sensul de „Facilitator” sau „Agent”, nu cu sensul de negociator între două părți rivale.
[30] 12:25 Sau avertizat. Verbul χρηματίζω se referă la transmiterea, directă sau prin agenți, a unui mesaj sau a unei avertizări din partea divinității.
[31] 12:26 Hag 2:6
[32] 12:27 Sau transformarea. Este posibil ca termenul μετάθεσις să aibă aici chiar sensul de înlăturare a acestor lucruri care pot fi clătinate. Pentru ambele sensuri ale termenului, vezi BDAG 639, s.v. μετάθεσις 1 și 2.
[33] 12:28 Gr. χάρις, un cuvânt polisemantic care, aici, are sensul de gratitudine, mulțumire. BDAG 1081, s.v. χάρις 5.
[34] 12:29 Deut 4:24, 9:3.