Faptele Apostolilor: Capitolul 15

Săptămâna trecută am finalizat traducerea cărții Faptele Apostolilor. Intenționez ca, în luna mai, să scot o ediție pilot în care să includ Faptele Apostolilor, Evanghelia după Marcu și o epistolă paulină, probabil Galateni. Până atunci, vă pun la dispoziție capitolul 15 din Fapte. Recomandările, comentariile și criticile voastre sunt binevenite.

Conciliul de la Ierusalim

1 Unii din cei care veniseră din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lăsat de^[1] Moise, nu puteți fi mântuiți. 2 Astfel, după ce a avut loc o disensiune și o discuție aprinsă^[2] între Pavel și Barnaba și aceștia, frații i-au numit pe Pavel, pe Barnaba și pe alți câțiva dintre ei să urce la Ierusalim, la apostoli și la prezbiteri, ca să discute cu privire la această neînțelegere. 3 Așadar, fiind trimiși de biserică, ei au străbătut Fenicia și Samaria, istorisind pe îndelete^[3] despre convertirea Neamurilor. Și le-au făcut o mare bucurie tuturor fraților. 4 Ajungând în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri. Ei le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5 S-au ridicat, însă, câțiva din partida fariseilor care crezuseră și au spus: „Trebuie să-i circumcideți și să le porunciți să țină Legea lui Moise!”

6 Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă ca să discute^[4] despre acest subiect. 7 După o dezbatere îndelungată^[5], s-a ridicat Petru și le-a spus: „Fraților, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea să audă Neamurile Cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu care cunoaște inima, a depus mărturie cu privire la Neamuri^[6], dându-le Duhul Sfânt, întocmai ca și nouă. 9 Și nu a făcut nicio deosebire între noi și ei, ci le-a curățat inimile prin credință. 10 Acum dar, de ce-L ispitiți^[7] pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi, n-am fost în stare să-l purtăm? 11 Dar, noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei – prin harul Domnului Isus”.

12 Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între Neamuri. 13 Când și-au încheiat vorbirea^[8], a răspuns Iacov, zicând: „Fraților, ascultați-mă! 14 Simon ne-a explicat felul în care, de la bun început, Dumnezeu S-a aplecat^[9] spre Neamuri ca să-și scoată din ele un popor care să-I poarte Numele^[10]. 15 Acestui mesaj^[11] i se potrivesc^[12] și cuvintele profeților, după cum este scris:

16 «După acestea, Mă voi întoarce

și voi rezidi cortul căzut al lui David;

ruinele lui le voi rezidi

și îl voi face din nou să stea drept,

17 așa încât rămășița de oameni

să-L caute pe Domnul

împreună cu toate Neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,

zice Domnul Care face aceste lucruri

18 cunoscute din veșnicie.^[13]»

 

19 De aceea, eu sunt de părere să nu-i mai tulburăm pe aceia dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie: să se ferească de lucrurile întinate de idoli^[14], de imoralitate sexuală^[15], de animale sufocate^[16] și de sânge^[17]. 21 Căci, încă din vechime^[18], Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sabat.

Decizia Conciliului apostolic

22 Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să trimită la Antiohia câțiva bărbați aleși dintre ei, împreună cu Pavel și Barnaba: pe Iuda numit și Barsaba și pe Sila, bărbați cu reputație între frați. 23 Au scris prin mâna acestora:

„Apostolii și prezbiterii, frații voștri, către frații dintre Neamuri care sunt în Antiohia, Siria și în Cilicia – Salutare! 24 Întrucât am auzit că unii dintre noi care au plecat, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat^[19] prin cuvintele lor, răvășindu-vă sufletele, 25 noi, într-un gând, am găsit cu cale să alegem câțiva bărbați și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26  oameni^[20] care și-au riscat^[21] viața pentru Numele Domnului nostru, Isus Cristos. 27 Așadar, i-am trimis pe Iuda și Sila ca și ei, prin viu grai, să vă spună aceleași lucruri. 28 Căci, ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste reguli^[22] necesare: 29 să vă feriți de ceea ce^[23] este jertfit idolilor, și de sânge, și de animale sufocate^[24] și de imoralitate sexuală. Ferindu-vă de acestea, bine veți face! Fiți sănătoși!

30 Așadar, după ce li s-a dat drumul, ei au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea ucenicilor, le-au înmânat scrisoarea. 31 Citind-o, frații s-au bucurat de încurajarea^[25] primită. 32 Iuda și Sila, ei înșiși fiind și profeți, i-au mângâiat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte^[26]. 33 După ce au petrecut^[27] câtva timp acolo, au fost lăsați să plece cu urări de pace^[28] de la frați, către cei care îi trimiseseră. 34^[29] 35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și vestind Cuvântul Domnului, împreună cu mulți alții.

Pavel și Barnaba se despart

36 Dar după câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frați în fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt”. 37 Barnaba voia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit și Marcu. 38 Pavel, însă, considera că este bine să nu-l ia cu ei pe cel care i-a părăsit în Pamfilia și care nu i-a însoțit în lucrare. 39 S-a iscat o dispută aprinsă între ei, încât s-au despărțit unul de altul. Barnaba a plecat cu corabia spre Cipru, luându-l cu el pe Marcu. 40 Pavel, alegându-și-l pe Sila, a plecat, după ce fusese încredințat harului Domnului de către frați. 41 El a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.

_______________________

[1] Lit., „obiceiul lui Moise”. Este evident că textul nu se referă la un obicei personal al lui Moise, ci la unul prescris de el. Moise se identifică aici cu Legea mozaică.

[2] Lit., „nu mică”.

[3] Verbul ἐκδιηγέομαι are sensul de a povesti în detaliu (vezi BAGD 238, s.v. ἐκδιηγέομαι).

[4] Lit., „să vadă (despre)…”

[5] Lit., „după ce a avut loc multă dezbatere”.

[6] Lit., „ele”.

[7] BDAG (793, s.v. πειράζω) recomandă traducerea verbului prin a pune la încercare: „de ce-L puneți la încercare pe Dumnezeu”. Explicația BDAG este că iudaizatorii, care s-au îndoit de primirea Duhului de către cei dintre Neamuri, L-au pus pe Dumnezeu la încercare pentru a se convinge de mântuirea acestora: Dacă vor accepta să se circumcidă, înseamnă că Dumnezeu i-a primit; dacă nu vor accepta circumciderea, înseamnă că nu au avut o convertire autentică. Prin traducerea verbului πειράζω cu „a ispiti”, accentul cade pe reacția lui Dumnezeu la impunerea de către iudaizatori a unor condiții pe care El nu le-a cerut Neamurilor.

[8] Lit., „După ce ei au tăcut”

[9] Lit., „a privit peste, a privit favorabil, a vizitat” (ἐπεσκέψατο). Vezi BAGD 298, s.v. ἐπισκέπτομαι.

[10] Lit., „pentru Numele Său”. Explicat pentru claritate.

[11] Sau „cuvânt”, „cuvântul” sau „mesajul” fiind ceea ce spusese Simon despre mântuirea Neamurilor. Am ales să traduc acel λόγος subînțeles cu „mesaj”, în felul acesta evitînd formularea „acestui cuvânt i se potrivesc … cuvintele”

[12] Lit., „se armonizează” (συμφωνοῦσιν).

[13] Unele mss conțin o variantă mai lungă în v.18 – „Cunoscute din veșnicie Îi sunt lui Dumnezeu toate lucrările Sale”.

[14] Referirea este la carnea sacrificată idolilor (cf. v. 29)

[15] Termenul πορνεία este unul general, folosit pentru orice imoralitate sexuală. A-l traduce prin „curvie” sau „adulter” ar însemna limitarea conținutului semantic al acestui cuvânt. Vezi BAGD 693, s.v. πορνεία.

[16] Lit., „ceea ce este sufocat”. Referirea se face la consumul de carne care provine de la animale ucise prin sufocare sau din care nu s-a scurs sângele.

[17] Interdicția are în vedere consumul de sânge care era interzis atât israeliților, cât și străinilor (Lev 17:10-16).

[18] Lit., „din generațiile din vechime”.

[19] În sensul unei confuzii cauzată de învățătură falsă, care produce agitație mentală și spirituală. Vezi BAGD 805, s.v.ταράσσω.

[20] Întrucât substantivul tradus cu „oameni” este în gr. la cazul D (ἀνθρώποις), este clar că el se referă la Barnaba și Pavel, corespunzând dativului τοῖς ἀγαπητοῖς din v.25. Așadar, nu și despre bărbații aleși de apostoli se spune că și-au consacrat viețile pentru Numele Domnului, ci doar despre Barnaba și Pavel.

[21] Verbul παραδίδωμι, a preda, a renunța la, are aici sensul de a risca. Vezi NIV, ESV, NRSV, NKJV et al.

[22] Cu toate că BAGD recomandă pentru ἐπάναγκες traducerea „lucruri necesare” (BAGD 282, s.v. ἐπάναγκες), consider că ele trebuie numite „reguli”, ceea ce de fapt sunt.

[23] Deși nu există niciun component semantic în cuvântul εἰδωλόθυτος, care să se refere la carne, al doilea element component (εἴδωλον + θύω) este verbul a jertfi. Aluzia este, fără îndoială, la carnea jertfită idolilor.

[24] Unele mss, printre care Codex Bezae (D), omit această restricție.

[25] Faptul că nu li se cerea să se circumcidă, cum cereau iudaizatorii, era pentru ei o ușurare și o mare încurajare.

[26] Lit., „prin mult cuvânt”. Având cuvântul λόγου la singular, BDAG 599-600, s.v. λόγος, recomandă traducerea „printr-o cuvântare lungă”.

[27] În limba greacă, expresia ποιεῖν χρόνον, a face timp, înseamnă, de fapt, a petrece timp. Vezi BAGD 682, s.v. ποιέω.

[28] Lit., „cu pace”. În multe traduceri, ideea este că cei doi au fost lăsați să plece „în pace” (BTF, GBV 2001, NTR, VDCC; engl. ASV, ESV, NRSV, HCSB). Textul este clar: cei doi misionari curieri, au fost trimiși „cu pace de la frați către…” (μετ’ εἰρήνης ἀπὸ τῶν ἀδελφῶν πρὸς …). „Cu pace” este o prescurtare a formei complete „cu urări de pace”. Așa  traduce în l.rom. NTC, iar în engl. CEB, NIV, ISV, NKJV . Versiunile BRC, VBA și VBOR sunt ambigui.

[29] Cele mai importante mss omit v. 34: Totuși, Sila a găsit cu cale să rămână acolo. El apare în mss mai târzii, probabil din dorința copiștilor de a explica asocierea dintre Sila și Pavel, în v. 40.