Epistola către Romani finalizată

În sfârșit, am finalizat traducerea Epistolei către Romani. Am început-o în primăvară, probabil în aprilie, dar între timp am lucrat la alte două proiecte (traducerea unui curs în limba engleză și la scrierea unui capitol în Manualul de doctrine al Cultului Creștin Penticostal) și am fost într-o călătorie de 5 săptămâni în Romania (la ITP) și în Africa.

Am găsit, cum era de așteptat, că traducerea acestei epistole este mult mai dificilă decât traducerea evangheliilor sau a Faptelor apostolilor. De aceea și viteza de lucru a fost substanțial redusă.

Voi posta, în ceea ce urmează, traducerea primului capitol, cu mențiunea că textul nu a trecut prin furcile caudine ale vreunui revizor literar sau ale unui specialist în limba greacă.

Your feedback is welcomed!

EPISTOLA APOSTOLULUI PAVEL CĂTRE ROMANI

Capitolul 1

Salutul apostolic

¹ Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, ² pe care a promis-o mai dinainte prin profeții Săi, în Sfintele Scripturi. ³ Ea Îl prezintă pe Fiul Său, Isus Cristos Domnul nostru[1], născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, ⁴ iar în ce privește Duhul sfințeniei, rânduit[2] ca Fiul Puternic al lui Dumnezeu[3], prin învierea din morți. ⁵ Prin El am primit noi har și chemare apostolică[4] așa încât, pentru[5] Numele Lui, să aducem la o ascultare izvorâtă din credință[6] oameni din toate Neamurile, ⁶ între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Cristos. ⁷ Tuturor celor ce sunteți în Roma, preaiubiți de Dumnezeu, chemați să fiți sfinți: Har și pace vouă, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!

Dorința lui Pavel de a vizita Roma

⁸ Mai întâi, mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți, căci credința voastră este făcută de cunoscut[7] în toată lumea. ⁹ Martor îmi este Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, prin vestirea Evangheliei Fiului Său, că îmi aduc aminte de voi neîncetat, ¹⁰ și întotdeauna cer în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârșit prilejul de a veni la voi. ¹¹ Căci doresc mult să vă văd, ca să vă împart vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră; ¹² și aceasta pentru a fi îmbărbătați împreună, fiecare prin credința celuilalt – a voastră cât și a mea. ¹³ Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori mi-am propus să vin la voi ca să am și printre voi vreun rod, cum am și printre celelalte Neamuri, dar până în prezent am fost împiedicat. ¹⁴ Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neînțelepți. ¹⁵ Așadar, în ce mă privește, sunt gata să vă vestesc Evanghelia și vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei

¹⁶ Mie nu mi-e rușine de Evanghelie[8], căci ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea fiecărui om care crede – mai întâi a iudeului, apoi a grecului – ¹⁷ căci în ea se descoperă dreptatea lui Dumnezeu[9], din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi prin credință”[10].

Starea de păcat a omenirii

¹⁸ Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei impietăți și a oricărei nedreptăți a oamenilor care, în nelegiuirea lor, suprimă adevărul, ¹⁹ fiindcă ce se poate cunoaște[11] despre Dumnezeu este vizibil în ei înșiși[12], căci Dumnezeu le-a arătat. ²⁰ Într-adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, adică puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd clar de la crearea lumii, fiind înțelese prin lucrurile create, pentru ca ei să n-aibă nicio scuză. ²¹ Căci, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au fost recunoscători, ci au ajuns pervertiți în gândurile lor, iar inima lor neînțeleaptă s-a întunecat. ²² Au pretins că sunt înțelepți, dar au ajuns nebuni ²³ și au înlocuit[13] slava Dumnezeului nemuritor cu un chip ce se aseamănă cu omul muritor, cu păsări, patrupede și reptile.

²⁴ De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă poftelor inimilor lor, spre necurăție, ca să-și necinstească[14] trupurile între ei. ²⁵ Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna, s-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci! Amin. ²⁶ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi rușinoase[15], căci femeile lor au înlocuit fireasca relație intimă[16], cu una împotriva firii. ²⁷ Tot așa și bărbații, renunțând la fireasca relație intimă cu femeia[17], s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit bărbați cu bărbați fapte rușinoase și au primit în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor. ²⁸ Și, pentru că n-au găsit de cuviință să-L recunoască pe Dumnezeu[18], Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minți lipsite de judecată, ca să facă lucruri nepotrivite. ²⁹ Astfel, sunt plini de orice nedreptate,[19] nemernicie, lăcomie, răutate; plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelăciune, dușmănie; sunt bârfitori, ³⁰ defăimători, urâtori de Dumnezeu, obraznici, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți în cele rele, neascultători de părinți, ³¹ fără minte, fără cuvânt, fără dragoste firească,[20] fără milă. ³² Aceștia, cu toate că au cunoscut hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu că cei care fac astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, ci îi și aprobă pe cei care le fac.

______________________

[1] 1:3 Cuvintele Isus Cristos Domnul nostru apar în textul grecesc la sfârșitul versetului 4, topică ce ar rezulta într-o citire greoaie în limba română și ar necesita introducerea unor cuvinte auxiliare explicative. Mutarea cuvintelor dintr-un verset în altul nu este recomandată decât atunci când topica din limba în care se traduce cere neapărat o rearanjare a ordinii cuvintelor.

[2] 1:4 Sau declarat.

[3] 1:4 Lit. Fiul lui Dumnezeu cu putere. Întrucât locuțiunea prepozițională „cu putere” (gr. ἐν δυνάμει) are aici rolul unui adjectiv, descriind o calitate a Fiului lui Dumnezeu, ea poate fi tradusă prin adjectivul „puternic”, așa cum recomandă BDAG 723, s.v. ὁρίζω 2b. Isus a fost dintotdeauna Fiul lui Dumnezeu dar, la învierea Sa, a fost declarat Fiul Puternic al lui Dumnezeu.

[4] 1:5 Lit. apostolat. Explicat pentru claritate.

[5] 1:5 Sau de dragul, în beneficiul.

[6] 1:5 Lit. o ascultare a credinței. Modificat pentru claritate. Genitivul πίστεως trebuie înțeles ca un genitiv de sursă, credința fiind sursa ascultării. Vezi BDAG 1028, s.v. ὑπακοή, 1b.

[7] 1:8 Gr. καταγγέλλεται = este vestită, în sensul că este anunțată mereu și mereu (verbul este la prezent indicativ, diateza pasivă), în felul acesta răspândindu-se în toată lumea. Modificat pentru a evita interpretarea cuvântului vestită ca adjectiv, cu sensul de „renumită”.

[8] 1:16 Unele mss conțin: Evanghelia lui Cristos.

[9] 1:17 Genitivul „a lui Dumnezeu” (gr. Θεοῦ) trebuie înțeles aici ca un genitiv de sursă: o dreptate a cărei sursă este Dumnezeu și pe care El o oferă omului.

[10] 1:17 Sau Cel care este drept prin credință va trăi. Citat din Hab 2:4.

[11] 1:19 Sau ceea ce este cunoscut.

[12] 1:19 Sau cunoscut printre ei.

[13] 1:23 Verbul ἀλλάσσω are și sensul de a schimba, a transforma, a altera ceva, dar aici sensul este acela de a înlocui.

[14] 1:24 Avem aici o utilizare epexegetică a infinitivului precedat de articolul τοῦ (τοῦ ἀτιμάζεσθαι), în sensul că acest infinitiv explică ce înseamnă ca omul să fie lăsat pradă poftelor.

[15] 1:26 Sau josnice.

[16] 1:26 Lit. întrebuințarea firească, cu referire la relațiile intime și/sau funcțiunea reproductivă a femeii. Modificat atât pentru claritate, cât și din rațiuni stilistice.

[17] 1:27 Lit. întrebuințarea firească a femeii. Modificat pentru claritate și din rațiuni stilistice.

[18] 1:28 Lit. să-L aibă pe Dumnezeu în cunoștința lor. Sensul propoziției poate fi redat pe scurt: să-L recunoască pe Dumnezeu, așa cum sugerează BDAG 369, s.v. ἐπίγνωσις, și așa cum apare în CSB, ESV și NASB.

[19] 1:29 Unele mss adaugă: desfrâu.

[20] 1:31 Unele mss adaugă: neînduplecați.