Cei care cunosc limba greacă știu că ea nu ne poate scoate întotdeauna dintr-o încurcătură, în sensul elucidării înțelesului unui text. Dimpotrivă, se întâmplă uneori ca tocmai textul grecesc să ofere multiple posibilități de traducere, creând în felul acesta o confuzie totală. O astfel de situație doresc să prezint mai jos, situație creată de un participiu aorist care ne oferă nu mai puțin de șașe posibilități de traducere, toate corecte din punct de vedere gramatical. Este vorba despre participiul πιστεύσασιν din Fapte 11:17:
Textul în greacă:
εἰ οὖν τὴν ἴσην δωρεὰν ἔδωκεν αὐτοῖς ὁ θεὸς ὡς καὶ ἡμῖν πιστεύσασιν ἐπὶ τὸν κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, ἐγὼ τίς ἤμην δυνατὸς κωλῦσαι τὸν θεόν;
Participiul πιστεύσασιν creează în context o situație de o ambiguitate extremă. În primul rând, traducătorul va trebui să decidă dacă îl va traduce cu valoare adverbială sau adjectivală. În al doilea rând, va trebui să decidă dacă acest participiu se referă la credința de la început a apostolilor sau la credința celor din casa lui Corneliu.
Cu valoare adverbială, participiul πιστεύσασιν poate fi tradus în următoarele moduri: „când am crezut” sau „după ce am crezut”, cu referire la apostoli și „când au crezut” sau „după ce au crezut” cu referire la cei din casa lui Corneliu. Cu valoare adjectivală, avem două posibilități de traducere: „nouă, care am crezut” sau „lor, care au crezut”.
Majoritatea traducerilor românești și englezești traduc participiul în cauză cu valoare adverbială, asociindu-l cu pronumele personal la dativ „nouă” (ἡμῖν). Ca exemplu, dau textul lui Cornilescu 1924:
„Deci dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
În opinia mea, Petru nu este interesat aici să le vorbească apostolilor despre faptul că el, împreună cu grupul de ucenici au crezut la început. El este pus în situația de a da socoteală pentru faptul că a intrat în casa unui păgân și a stat la masă cu el. În apărarea pe care și-o construiește, Petru trebuie să îi convingă pe frații iudei că și cei din casa lui Corneliu, așa păgâni cum sunt văzuți, au crezut și au primit darul Duhului Sfânt. Dacă raționamentul este corect, atunci, prin metoda eliminării, din cele șase variante de traducere posibile, mai rămân trei care se referă la credința celor din casa lui Corneliu. Variantele sunt: „când au crezut” sau „după ce au crezut” și „lor, care au crezut”.
Va trebui acum, pe baza contextului, să decidem care din aceste trei variante reprezintă cel mai bine modul în care Petru se justifică înaintea celorlalți apostoli. Faptul că Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt acestor neevrei înainte ca Petru să poată evalua credința lor și să îi boteze în apă a constituit „asul din mânecă”, sistemul de apărare pe care Însuși Dumnezeu l-a construit pentru Petru în fața celorlalți apostoli. În urma acestei intervenții divine, Petru, în casa lui Corneliu întreabă: „Oare poate cineva opri apa?” Era convins de faptul că acești neevrei crezuseră în Domnul Isus și că, în baza credinței lor, trebuie să fie botezați. Tocmai acest lucru încearcă Petru să le explice apostolilor aici în cap. 11, când întreabă retoric „Cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?” Parafrazat, „Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt, semn că au crezut în Domnul Isus, iar acum trebuiau botezați. Mă puteam eu împotrivi lui Dumnezeu? Puteam eu refuza botezul, dacă au crezut?”
Întrucât, în casa lui Corneliu, actul credinței a fost simultan cu primirea Duhului de către acești neevrei, deși teologic distincte, traducerea adverbială „când au crezut” este mai potrivită decât „după ce au crezut”. Între valoarea adverbială a participiului πιστεύσασιν („când au crezut”) și valoarea adjectivală a lui („care au crezut”), traductologic prima variantă este preferabilă întrucât traducerea participiului cu valoare adjectivală cere introducerea pronumelui personal „lor” (pers. a III-a, dativ, pl.) între „nouă” și „care au crezut”: „dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, lor, care au crezut în Domnul Isus Hristos” (ca în VBA; vezi și VBOR și BRC).
Traducerea mea este: „dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, când au crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu…?”
O alternativă: Unii traducători preferă să păstreze ambiguitatea din textul grecesc cu privire la identitatea celor care au crezut (πιστεύσασιν), considerând că este de datoria comentatorilor să elucideze acest aspect. Așa au gândit și traducătorii versiunii New English Translation (NET) care, traduc participiul cu valoare adverbială: „… if God gave them the same gift as he also gave us after believing in the Lord Jesus Christ, who was I to …?” Cititorul poate aplica cuvintele after believing la fel de bine pronumelui „them” cât și pronumelui „us”. Varianta românească ar fi: „dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, crezând în Domnul Isus Hristos, cine eram eu…?” Din păcate, în românește nu sună tot atât de bine ca în limba engleză!